Despre Câmpulung Moldovenesc
Câmpulung Moldovenesc te cucerește prin energia unui oraș montan aflat la poalele Rarăului cu aer curat, priveliști largi și un amestec plăcut de case bucovinene și clădiri cu influențe austro‑ungare. Dar Câmpulung e mai mult decât munte. E locul unde drumețiile se împletesc cu tradițiile, gastronomia cu meșteșugurile, iar liniștea cu experiențe active. Toate acestea fac din Câmpulung un oraș bun de trăit, de explorat în tihnă și de… revenit.
10 Motive să ne vizitezi
1
Loc perfect pentru aventuri în natură. Pentru că ești la baza Rarăului, în 10–30 de minute, pe poteci accesibile, găsești belvederi spectaculoase și respiri aer curat cât cuprinde.
2
Un oraș pentru toate anotimpurile. Vară cu trasee și biciclete, toamnă cu peisaje și tihnă, iarnă cu sport și seri calde, primăvară cu poteci care se trezesc la viață.
3
Calendar de obiceiuri și evenimente sezoniere. Poți participa la alaiuri, hore și târguri meșteșugărești, festivaluri și alte evenimente deosebite, ca să vezi Bucovina autentică la lucru, nu doar în poze.
4
Gastronomie cu identitate. Vei gusta Bucovina în farfurie: păstrăv, hribi, brânzeturi locale, plăcinte și dulcețuri făcute cu ingrediente din zonă.
5
6
7
8
9
10
Legenda orașului
„A fost odată, demult, tare demult, pe când vulturii vegheau văzduhul din înălțimi, iar zimbrii împrăștiau diamante pe nări, când ciripitul păsărilor și murmurul izvoarelor înfloreau de cântec, la poalele muntelui Rarău și ale Pietrelor Doamnei, de unde răsare ca argintul viu Izvorul Alb, a fost un iaz mare și adânc.
Apa nu se putea scurge, căci stâncile, numite Pietrele Buhii, erau împreunate pe atunci, iar în acel iaz sălăşluia un balaur…
Laur, balaur,
Cu solzii de aur…
Domnitorul, ce stăpânea pe atunci aceste ţinuturi, avea nevoie ca alături de râul Moldova să facă un drum spre Ardeal, iar din pricina balaurului nu se putea curăţi pădurea, care pe atunci era plină până pe malul apei, de o parte şi de alta a ei, deoarece balaurul înghiţea oamenii ce lucrau la tăiatul pădurii şi pe oricine se aşeza prin apropiere.
Domnitorul acestor ţinuturi a dat sfoară în ţară că, dacă se va găsi cineva să ucidă balaurul, va primi o mare răsplată. Boierii l-au sfătuit pe Domnitor să-l caute şi să-l aducă pe Hălăuceanu, un haiduc ce hălăduia pe aceste locuri, pe care ei aveau ciudă, pentru că îi jefuia, nu voia să li se supună şi-i miluia pe săraci. Boierii gândeau că astfel vor putea scăpa de el. Îl prinseră cu şiretlic pe Hălăuceanu, pe când dormea liniştit la un vad de apă, vegheat de calul său, Negru, de hangerele şi pistoalele sale, atârnate în crengile unui molid…
Balaurul stătea tupilat între stânci, sorindu-şi solzii de aur şi era mulţumit că prada îi vine cântând. Când fiara s-a repezit la haiduc să-l sfâșie, acesta i-a aruncat bulgării, aşa încât, în lăcomia lui, balaurul şi-a încleiat gura cu răşină. Nemaiputându-şi descleşta dinţii din răşină a ridicat capul în sus de durere, iar atunci Hălăuceanu l-a izbit cu barda în guşă, unde n-avea solzi, tăindu-i capul. Zvârcolindu-se, trupul fiarei a căzut în iaz, iar cu ghiarele a ros stânca, făcând un jghiab prin care apa din iaz să se scurgă mereu, aşa încât şi stânca a început să se tocească, făcând deschizătura ce se află acum între pietrele Izvorului Alb…
Apoi a luat capul balaurului şi a pornit spre curtea Domnitorului său, care s-a bucurat mult de această ispravă. El a primit, după făgăduința dată, libertatea, precum şi locurile cale de o zi în jurul iazului.
Dar singur nu voia să trăiască în acest ţinut. De aceea a început să colinde satele de-a rândul, căutându-şi o fată cu care să se însoare. La horele vesele de prin sate ochea fetele, pînă cînd s-a îndrăgostit de una, a răpit-o, şi a venit cu dânsa în aceste locuri. Oamenii însă au început să-l urmărească prin aceste meleaguri, iar Hălăuceanu, mai apoi, i-a convins să rămână, cu dânsul pe aici, făcându-şi case, pe locul ce se numeşte azi Valea Caselor. Văzînd el frumusețea acestor plaiuri și lungimea lor, a zis mirat: <<O, ce câmp lung!>>, de unde se trage numele de Câmplung, ținut legendar de strălucit viitor.
File de istorie
Ținut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulung Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. Câmpulung Moldovenesc a fost capitala unei obștii țărănești, iar din 1120 forma o mică „republică”, ce în 1352 se constituie sub forma unei „țări”: Ocolul Câmpulungului Moldovenesc, cu privilegii întărite de domnii țării Moldovei.
Un document unanim recunoscut ca fiind prima mențiune scrisă despre Câmpulung Moldovenesc datează din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun, prin care Mănăstirea Moldoviței primea satul Vama „mai jos de Câmpulung”.
Dimitrie Cantemir, în opera sa „Descrierea Moldovei” (1716), amintește din „Ocolul Câmpulungului” care constituia un fel de republică, compusă din 15 sate, cu legile și judecătorii proprii: „Cele ce am spus mai sus despre supușii Moldovei nu trebuie să se aplice țăranilor din trei ținuturi ale Moldovei, care, este drept, nu sunt nobili, totuși nu ascultă de nici un boier și alcătuiesc un fel de republică. Primul este Câmpulungul din ținutul Sucevei, încins de un lanț neîntrerupt de munți foarte înalți. Cuprinde cam cincisprezece sate, care toate își au legi și judecători proprii. Uneori primesc și doi vornici trimiși de domn, dar nu rareori, dacă aceștia jignesc pe țărani, îi izgonesc, bizuindu-se pe acele mijloace de apărare pe care li le-a dat natura.”
Întreaga obște de ocol a Câmpulungului Moldovenesc era considerată o „cetate de drum”, menită să asigure apărarea Moldovei la trecători. Pentru acest serviciu, domnitorii țării continuau să reînnoiască la fiecare schimbare de domnie privilegiile câmpulungenilor ce asigurau acea autonomie largă, echivalentă cu privilegiile unei republici stăpână pe propria-i organizare interioară și care avea dreptul de a trimite solii ei proprii, nu numai la cet
Etapa ocupației austriece începe în anul 1774, când trupele habsburgice ocupă nord-vestul Moldovei. Scopul Imperiului habsburgic nu era altul decât cotropirea de noi teritorii și legarea directă a Transilvaniei de Galiția prin coridorul pe care-l forma Țara de Sus, numită mai apoi, arbitrar, BUCOVINA.
Între anii 1775 – 1918, ceea ce mai rămăsese din Ocolul Câmpulungului parcurge mai multe perioade distincte:
– între anii 1775-1786 a fost perioada de administrație militară, unde primul guvernator militar al Bucovinei a fost generalul Gabriel Freiheer von Splény;
– între anii 1786-1848 Câmpulungul, ca parte integrantă a Bucovinei, trece sub administrație civilă încorporată guvernământului civil din Liov – centrul administrativ al Galiției. Ca un fapt interesant, în Ocolul Câmpulung, începând cu anul 1805, conducerea austriacă aduce populație de origine germană din comitatul Zips, populație denumită de către bucovineni „țipțeri”. Germanii au fost așezați în principal în localitățile: Pojorâta, Fundul Moldovei (Luisenthal – denumirea habsburgică), Prisaca Dornei, Dragoșa și Valea Stânei de lângă Frumosu;
– între anii 1848-1918 Bucovina este recunoscută ca ducat autonom al imperiului, și în care, pe fondul politicii habsburgice de exploatare economică, socială și națională, se declanșează lupta patrioților români din aceste teritorii pentru a-și păstra ființa națională.
Perioada ce a urmat Marii Uniri din 1918 constituie pentru dezvoltarea zonei o epocă de puternic avânt, reconstruindu-se din temelii ceea ce distrusese primul război mondial. Prin legea de unificare administrativă adoptată la 14 iunie 1925, Bucovina a fost împărţită în 5 judeţe: Cernăuţi, Câmpulung, Rădăuţi, Storojeneţ şi Suceava, această situaţie menţinându-se până la 28 iunie 1940, când partea sa de nord a trecut sub administraţie sovietică.
În perioada 1918-1945, și după reorganizarea administrativă din anul 1925, Câmpulung ajunge județ, unul din cele cinci ce formau Bucovina. Județul Câmpulung, cu capitala la Câmpulung, era format din trei plase: plasa Moldova cu 13 comune rurale cu reședința la Câmpulung, plasa Dorna cu 11 comune cu reședința la Vatra Dornei și plasa Humor cu 15 comune cu reședința la Gura Humorului.
Între 1925 şi 1950, judeţul Câmpulung, cel mai întins ca suprafaţă din Bucovina, a avut următoarea împărţire administrativă:
– 1 comună urbană – reşedinţă: Câmpulung;
– 3 comune urbane – nereşedinţă: Gura Humorului, Vatra Dornei şi Vama;
– 39 comune rurale repartizate în trei plase: plasa Moldova cu 13 comune rurale cu reşedinţa la Câmpulung, plasa Dorna cu 11 comune rurale cu reşedinţa la Vatra Dornei şi plasa Humor cu 15 comune rurale cu reşedinţa la Gura Humorului).
Existenţa oraşului Câmpulung Moldovenesc ca reşedinţă de judeţ a fost curmată de către noua împărţire administrativă legiferată în anul 1950, după model sovietic. Astfel, oraşul Câmpulung devine un simplu orăşel înglobat mai întâi în regiunea, şi ulterior, în judeţul Suceava.
După anul 1945, Câmpulung Moldovenesc devine oraș în județul Suceava, iar în anul 1995 prin lege este ridicat la rangul de municipiu.